Nu prea se vorbeste cu placere despre abuzul sexual asupra copiilor, nu e un subiect usor de abordat. Poate niste psihologi vor schimba cateva vorbe de specialitate, niste parinti ingrijorati vor aborda subiectul in soapta atunci cand apare vreun eveniment socant in cartier/oras/la televizor, dar mult prea putine cuvinte care sa conduca oamenii catre actiune si masuri reale, haideti sa vedem ce putem face concret ca sa ii ferim pe copiii nostri de a deveni victime ale abuzului sexual.
Inainte sa mergem mai departe, sa definim ce reprezinta abuzul sexual asupra copiilor:
- are loc un act sexual cu copilul
- copilul este atins in zonele genitale
- sunt realizate filme si fotografii cu scop pornografic
- copilului i se spun bancuri si povestiri cu aluzii sexuale
- copilului i se arata filme pornografice
- copilul este fortat sa se dezbrace
- un adult arata unui copil propriile organe genitale
Abuzul sexual asupra copilului presupune antrenarea copilului în activităţi realizate cu intenţia de a satisface nevoile unui adult sau ale unui alt copil, care prin vârstă şi dezvoltare se află faţă de copilul abuzat într-o relaţie de răspundere, încredere sau putere.
De-a lungul timpului abuzatorii au fost zugraviti ca fiind oamenii rai de dupa colturi, care stau ascunsi si ies doar ca sa aleaga victime la intamplare din parc. Statisticile arata, din pacate, ca majoritatea abuzurilor au loc in mediul familial (extins) si sunt savarsite, in cele mai multe cazuri, de catre persoane in care copiii au incredere: parinti, bunici, rude apropiate, prieteni ai familiei, oameni ce au acces usor la copii (educatori, profesori, chiar si pastori sau preoti).
Nu doar fetele sunt victime ale abuzului sexual. Si baietii sunt, aproape la fel de frecvent, victime ale abuzului sau exploatarii sexuale. Profilul clasic al abuzatorului arata ca de cele mai multe ori acesta este un barbat, dar sunt destul de numeroase cazurile in care abuzatorii sunt femei sau copii si adolescenti pana in 18 ani.
Parerile asupra oferirii copiilor informatii care sa le fie de ajutor in cazul in care ar fi victimele unui abuz sunt impartite. Exista voci care sustin ca nu este nevoie sa le vorbim copiilor (intre 3 chiar si 10 ani) despre “sex”. Dar nu, nu le vorbim despre sex explicit. Nu le arata nimeni secvente din filme porno. Li se ofera niste informatii de bun simt despre corpul lor, despre consimtamant, informatii care ii pot salva de traume destul de urate. Abuzul sexual nu este o raritate si daca mergem pe principiul “mie/copilului meu nu i se poate intampla” asta nu inseamna ca el nu exista.
Pe de alta parte, exista vocile pro-informare, pro-preventie, voci printre care ma numar si eu. Anul trecut in martie am participat la conferinta “Cum povestim copiilor si adolescentilor despre sex?”, ce a avut-o invitata pe Meg Hickling, specialista in educatie sexuala si autoare de carte. Informatiile pe care le-am auzit acolo si mi-au ramas intiparite in minte au fost: abuzatorii aleg drept victime copiii neinformati (cei care nu stiu denumirile stiintifice ale organelor lor genitale, care nu stiu care sunt partile intime, copii obedienti, cu stima de sine scazuta) si atunci cand vorbim despre educatie sexuala vorbim despre sanatate, siguranta si stiinta (da, stiinta, anatomie mai exact, cand oferi denumirile organelor sexuale).
Sa vedem, pas cu pas, ce putem face pentru a-i proteja pe copiii nostri de abuzul sexual!
- Invatati copiii denumirile corecte ale partilor corpului (asa cum mana se numeste mana, la fel si penisul/vulva au denumirile lor stiintifice si nu exista motive pentru care sa nu le folosim, sunt niste organe ale corpului ca toate celelalte).
- Explicati-le copiilor ce sunt partile intime ale corpului (ilustrate si in imagine).
- Spuneti-le copiilor ca nimeni nu are voie sa le atinga partile intime. Corpul lor le apartine in intregime si se pot opune atingerilor.
- Explicati-le ca nu este permis sa atinga partile intime ale altor copii, chiar daca altcineva ii indeamna sa faca asta (adult sau copil mai mare).
- Incurajati-i sa spuna “nu!” de fiecare data cand simt ca nu le place sa fie atinsi in partile intime. Puneti accentul pe dreptul lui/ei de a spune atunci cand nu le place cand se intampla ceva.
- Vorbiti-le despre faptul ca pot spune unui (alt) adult de incredere ce li s-a intamplat.
- Explicati-le ca daca vor spune o data ce li s-a intamplat si nu sunt crezuti, este important sa repete, poate altcuiva sau poate de mai multe ori, pana adultul ia atitudine.
- Indemnati-i sa tina doar secrete care ii fac sa se simta fericiti; o situatie in care se simt infricosati si constransi, cum ar fi un abuz, nu sunt de ascuns si de tinut secret.
- Vorbeşte cu copilul tău şi ascultă-l, obişnuieşte-l să fie deschis cu tine şi să îţi spună ce îl frământă.
- Cand varsta le permite, invatati-i datele lor personale: numele de familie, adresa, numarul de telefon (fix) si numerele de telefon ale parintilor.
- Sa primeasca permisiunea adultului care ii are in grija atunci cand pleaca undeva sau atunci cand schimba planurile deja anuntate.
Daca observati un comportament schimbat la copilul dumneavoastra, daca este depresiv, anxios, evita contactul vizual si atingerile, daca are cosmaruri, dureri de stomac sau de cap, tulburari alimentare, atunci probabil cel mai bine este sa consultati un specialist. Cu siguranta nu vom suspecta ca este victima unui abuz sexual daca il doare odata la 3 luni capul; daca sunteti conectati cu copiii vostri si ii observati pe de-a-ntregul in fiecare zi, atunci ar fi greu sa nu sesizati astfel de schimbari.
Cum procedam in situatia in care copilul nostru ne impartaseste ca a fost victima abuzului sexual?
- In primul si in primul rand ii asiguram ca ii credem (in 90% din cazuri, copiii spun adevarul), ca suntem alaturi de ei, ca nu e vina lor. NU ne exprimam furia, dezgustul, nu ii criticam.
- Puneti intrebari deschise pentru a afla ce s-a intamplat, fara sa le sugerati raspunsuri; fiti rabdatori.
- Raportati organelor abilitate sa ia masuri legale in ceea ce priveste abuzul savarsit asupra copilului. Nu le promiteti copiilor ca veti pastra secret pentru ca nu veti putea face asta, dar asigurati-i ca vor fi in siguranta (cel mai probabil au fost amenintati sa nu spuna nimic).
In cadrul provocarii #100ziledesinceritate am scris aici despre cum am trecut tangential pe langa abuzul sexual. Si puteti observa in postare ca mama a aflat 22 distanta de acea sambata din copilaria mea. Nu uitati! Construiti relatii bazate pe incredere, respect, ascultare sincera si activa cu copiii vostri!
Unde puteti cere ajutor?
La centrele de consiliere pentru copiii şi părinţi pe care Salvaţi Copiii le-a înfiinţat în Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Suceava, Târgu Mureş, copiii şi părinţii pot găsi sprijin şi consiliere psihologică gratuită pentru depăşirea cazurilor de abuz asupra copiilor.
» CENTRUL DE CONSILIERE PENTRU PARINTI BUCURESTI
Str. Abrud nr.126A, sector 1
Tel: 021 2242452, Fax: 021 2242454
» CENTRUL DE CONSILIERE PENTRU PARINTI TARGU MURES
Str. Postei, Nr. 3
Tel: 0265 250121, Fax: 0265 250128
» CENTRUL DE CONSILIERE PENTRU PARINTI IASI
B-dul Chimiei, Nr. 35, Bl F1-2, Sc. A3, parter
Tel: 0232 211726, Fax: 0232 222726
» CENTRUL DE CONSILIERE PENTRU PARINTI TIMISOARA
B-dul Republicii, Nr. 1, Corp B, Ap. 7
Tel: 0256 212996, Fax: 0256 212196
» CENTRUL DE CONSILIERE PENTRU PARINTI SUCEAVA
Str. Armeneasca, Nr. 41
Tel: 0230 521000, Fax: 0230 525559
Cum ajută animalele la dezvoltarea copiilor: beneficiile unei prietenii speciale
8
Umbra părinților – ce nu vrem să le arătăm copiilor noștri, dar ne scapă oricum
8
Institutiile de ocrotire,scolile cu internat casele de copii,etc sunt locuri unde educatia contra abuzului sexual trebuie facuta preventiv ca obiectiv prioritar.Acolo educatorul este si” parinte” si trebuie sa fie mai atent!