Când vorbim două limbi diferite -

Ea şi el. S-a întâmplat de nenumărate ori să se certe de la nişte lucruri absolut stupide şi apoi să petreacă chiar şi câteva zile în răceală, comunicând cât se poate de puţin şi doar despre ceea ce era absolut necesar. Este teribil de frustrant pentru amândoi, e ca şi cum ar vorbi două limbi diferite. Ea spune o frază despre ea însăşi, despre greul ei, despre ce simte ea, nemulţumirile ei, şi când termină ce are de zis (uneori înainte să termine) el începe o frază despre toate ale lui.

Tensiunea creşte cu fiecare pereche de replici pe care şi le dau unul celuilalt şi dacă la începutul discuţiei mai scăpau unele cuvinte în “limbajul comun”, în această fază nu se mai întâlnesc absolut deloc cu mesajele. Ea trânteşte şi bufneşte, dă ochii peste cap, se simte iritată de îndată ce îl aude pe el că deschide gura.

comunicare cuplu conflict cearta

El nu mai are răbdare să dezbată pentru a nu ştiu câta oară problematica stupidă de la care au pornit discuţia, se enervează, trânteşte un laptop, o uşă, eventual pleacă, ea se înfurie şi mai tare dar simte că parcă are gura lipită şi nu poate să-i transmită nimic. Şi ea rămâne plângând acasă, el revine după ce ea a culcat copiii, după ce a plâns câteva zeci de minute bune şi într-un final a adormit. Ea i-a mai scris dar el şi-a închis telefonul, nu mai vrea să audă nimic. Şi situaţia nu e mai bună cu nimic, prăpastia dintre ei s-a mai adâncit încă puţin.

Dacă punem puţin sub lupă situaţia de mai sus, este una destul de familiară, întâlnită în nenumărate cupluri. Urmărind episodul, pas cu pas, putem descoperi mai multe elemente care sabotează atât aşa-zisul demers de comunicare, cât şi relaţia în sine. Ne imaginăm de multe ori că celălalt ştie ce gândim, ne dorim anumite lucruri şi ne dorim să vină de la el/ea iniţiativa, avem aşteptări, interpretăm comportamente fără să discutăm concret despre ele iar toate aceste lucruri nu sunt deloc productive, nu ne ajută să rezolvăm conflictele din cuplu, ci dimpotrivă, le adâncesc.

Noi folosim aceste “unelte” contraproductive de comunicare pentru că le-am învăţat şi preluat încă din copilărie de la familia noastră şi de la cei din jurul nostru. Perpetuate din generaţie în generaţie şi exersate foarte bine, atât în relaţiile de cuplu cât şi în alte tipuri de relaţii, ele ne sunt cele mai la îndemână unelte atunci când ne regăsim în conflicte.

Evoluţia, transformarea relaţiei de cuplu din “nefericită” în “fericită” vine odată cu conştientizarea propriilor nevoi emoţionale, propriilor sentimente, odată cu prezenţa conştientă practicată cât mai des. Cel mai folositor instrument în acest demers de transformare a relaţiei de cuplu este comunicarea eficientă.

cuplu fericit comunicare nevoi sentimente