Ne pregatim de sarbatori…cu copiii!

Facebook

“It’s the most wonderful time of the year!” rasuna de peste tot, din masini, in supermarketuri, in bucatariile unde gospodine (ne)obosite pregatesc deja piftii si cozonaci… Cand spunem Craciun/sarbatori de iarna parca spunem familie, iubire, impreuna, a darui, luminite, brad, cadouri. Doar ca, oprind putin acest carusel al lunii Decembrie, observam ca luna asta e un puzzle si printre piese regasim vizite, cadouri, trafic aglomerat, copii plangaciosi, tensiune crescuta la intalnirile cu rudele, supradoze de zahar in cazul copiilor.

Se pare ca noi adultii intram intr-un soi de frenezie pe masura ce ne apropiem de finalul lui Decembrie… Sa luam cadouri, sa planificam vizitele, sa incheiem situatia si sa predam rapoartele alea la munca, daca mai mergem si-ntr-un concediu, e si mai si!

christmas-images

Cum perioada asta are un risc ridicat de “nervi, certuri si bosumflare” si pentru ca am trait de nenumarate ori sarbatori la intensitate maxima in copilarie si s-ar parea ca incepem sa reluam episoadele astea de cand avem copiii, hai sa vedem  ce putem face ca sa ne bucuram si noi linistiti de cozonacul bunicii, sa putem sa schimbam doua vorbe cu matusa cu care ne vedem de doua ori pe an dar si sa ne bucuram de copiii nostri minunati.

Pastreaza-ti calmul!

Daca esti o bomba cu ceas si te stresezi excesiv pentru sarmale, boeuf, cadoul pentru matusa Neli, pentru ca nu l-ai gasit pe Bumblebee cu telecomanda si pentru ca iar incep discutiile despre politica intre unchiul si tatal tau, cu siguranta nu reusesti sa te bucuri de aceasta perioada. Gaseste o modalitate (sau mai multe) prin care sa te linistesti in momentele acestea provocatoare. Concentreaza-te pe respiratie, spune-ti o propozitie care sa iti induca starea de calm, iesi si ia o gura de aer, bea un pahar cu apa, spala-te pe fata cu apa rece… De asemeni ai grija de tine in fiecare zi. Ca sa poti sa fii ok pentru copiii tai, in primul rand indreapta-ti atentia catre tine. Ofera-ti 10-15 minute, o jumatate de ora, cat ai nevoie ca sa meditezi, sa citesti, sa iesi la o plimbare, sa asculti muzica ce-ti place, sa te uiti in gol 😀

mama-zen-echilibru-calm-meditatie-mindfulness

Adapteaza-ti asteptarile la varsta copilului! 

Daca vizitezi persoane care nu au copii si care nu au nici cea mai mica urma de jucarie sau obiect ce poate prezenta interes pentru copilul tau, ar fi o idee buna sa fii pregatit cu cateva jocuri/jucarii preferate, pe care sa le foloseasca atunci cand se vor plictisi. Tine cont ca prea multe vizite/intalniri intr-o zi nasc in copiii nostri o varietate maaare de trairi si sentimente si nu toate apuca sa vada lumina zilei, adica sa fie exprimate, urmand sa ajunga la voi, parintii sub forma unui tantrum-monstru la final de zi (sau de ce nu, chiar si in miez de zi?) sau printr-o perioada de cateva ore de miorlaituri si nemultumiri, perioada ce va parea o agonie. Deci: mai putine vizite, durata mai scurta, activitati interesante pentru copii.copil ingeras cuminte asteptari sarbatori

Daca e a doua sau a treia oara cand copiii il vad pe unchiu’ care a emigrat atunci cand tu aveai 10 ani, e putin probabil sa vrea sa dea noroc cu el, sa vrea sa il pupe sau sa stea la el in brate ca sa le faci tu o poza ce va ramane pentru posteritate. Aceeasi treaba e valabila chiar si cu bunicii, de fapt cu oricine.

Nu te astepta ca ei, copiii, sa fie dati pe spate de aceste zile de sarbatoare. Pentru ei sunt niste zile libere de la gradinita/scoala, Revelionul e o chestie tare abstracta (partea care le-a placut cel mai mult baietilor nostri anul trecut a fost ca nu se doarme in noaptea asta, tare incantati au fost; si abia asteapta sa facem din nou treaba asta) iar Craciunul e ziua in care primesc cadouri si muuulte dulciuri…si apropo de dulciuri….

 

Atentie la dulciuri!

Atat pentru noi, cat si pentru cei mici. Nu doar prin prisma pastrarii siluetei (asta nu se aplica la cei mici, fac ei destula miscare ca sa consume caloriile), ci prin prisma agitatiei si iritabilitatii pe care o induce o supradoza de zahar. Da, stiu, bunica face doar de doua ori pe an prajitura aia buna cu nuci si ciocolata, mama face cozonacii aia buni de se rup fasii-fasii, dar asta nu inseamna ca trebuie (!) sa mancam pana lesinam. La fel si la copii. Probabil vor primi dulciuri peste dulciuri, cadouri care mai de care mai zaharoase…daca aveti cu cine discuta, puteti sa mentionati inainte ca se vor bucura copiii si in situatia in care cadoul nu contine 30 grame de zaharuri la suta de grame. Altfel, limite blande si ferme, “mancam si maine din ele/ mancam cate una pe zi”.

Cu ochii pe program, cautand rutina.

Perioada sarbatorilor se suprapune cu vacanta copiilor de la gradinita/scoala. La o prima vedere, pare tare frumoasa libertatea asta oferita de vacanta, dar ii poate bulversa pe copii. Zilele nu mai au aceeasi structura ca saptamana trecuta. Unele sunt muuult mai aglomerate, altele sunt prea libere (eventual isi petrec mare parte din zi cu ochii in smartphone, tableta sau cu consola in fata). Stim ca orice schimbare influenteaza copiii, asa ca sa tinem cont si de faptul ca au nevoie de predictibilitate: poti sa-i povestesti seara inainte de culcare ce urmeaza sa se intample a doua zi, cu cine va veti intalni, care va fi programul… Si anunta, cu 2-3 pasi inainte: “urmeaza sa…apoi sa…si dupa aceea..”. Foloseste repere temporale pe care le pot intelege. Cu greu un copil de trei ani va intelege ca stati la tanti Ani doar de la patru la sase… Daca ii traduci pe limba lui, “dupa ce ne trezim din somnul de pranz, pana se intuneca afara”, ii este mai usor sa inteleaga si stie la ce sa se astepte. Oricat de tentant pare sa va culcati mai tarziu decat de obicei, incercati sa pastrati ore de culcare si de trezire potrivite pentru copii.

Chiar trebuie?

Si aici ma refer la curatenia generala, la spalat geamuri (in timp ce copilul abia a luat vacanta si asteapta probabil sa petreaca timp cu tine), la cele zece feluri de mancare traditionale, la toate cliseele care au legatura cu sarbatorile. Ia-ti un ragaz intr-o dimineata, sau daca mai poti, intr-o seara si analizeaza: “cat de important este pentru mine sa fac asta?”, “ma face fericit/a?”, “ce nevoie imi implinesc facand asta?”.

Asa poti capata o vedere de ansamblu asupra prioritatilor pe care sa le urmaresti in aceasta perioada. Copiii nu au aceleasi standarde ca si noi in privinta sarbatorilor, cel mai probabil nu au asteptari (decat daca le cream noi, asa ca putina atentie si aici); nu au conturi pe Pinterest ca sa evalueze decoratiunile din casa, nu vin cu un carnetel unde bifeaza cate feluri traditionale de mancare ai gatit si nu inspecteaza geamurile din casele pe care le viziteaza.

Expunand copiii la toate minunatiile mentionate pana acum, ei se incarca, si se tot incarca, si nimic nu-i mai bun decat o descarcare a sacului cu emotii, chiar daca asta inseamna tantrum si tavaleala pe jos, urlete si lacrimi FIX cand bunica prezinta cel de-al treilea fel al meniului pentru cina din ajun (vezi imaginea de mai jos, nu e sfarsitul lumii, se intampla si la case mai mari). Ce putem face ca sa gestionam situatiile astea? Sa facem un check-in uitandu-ne la copil din cand in cand…e obosit? a mancat (prea mult zahar)? e plictisit? e coplesit? Acelasi check-in si pentru noi; functioneaza foarte bine. Faceti din “conectare si empatie” o mantra si aduceti-o in gand atunci cand tensiunea incepe sa creasca.

President Barack Obama and First Lady Michelle Obama talk with guests, including Arun Chaudhary, Laura Moser and their children Leo and Claudia, in the Red Room prior to hosting a Passover Seder dinner in the Old Family Dining Room of the White House, April 3, 2015.

Exista foarte bine si scenariul in care sarbatorile curg linistit, copiii nu plang, nu exista conflicte intre parinti si copiii lor ajunsi adulti, copiii nu mananca dulciuri ascunsi pe dupa canapea, nu plang si nu sunt nemultumiti de cadouri, nu miorlaie si fratii nu se tachineaza si nu se bat, dar daca totusi la voi se intampla asa, sa ne trimiteti si noua o vedere de acolo din lumea voastra  :)))

Conectati-va in mod real cu cei din jurul vostru. Simtiti cu toate simturile ce se petrece, bucurati-va de momentele de comuniune si intimitate cu cei dragi, apreciati simplul fapt ca sunteti, ca existati. Odihniti-va, ca de-asta e concediu si vacanta, oferiti atentie si ascultati-i pe oamenii importanti din viata voastra. Sa aveti sarbatori frumoase, sa va bucurati de momentele acestea si sa faceti amintiri frumoase!

Surse foto:

Christmas Tree (Christmas Vrksasana)

Angel Halo 

Children Eating Sweets

 

Facebook

Inot si playful parenting. Ce au in comun?

Facebook
Cristi si Andrei au inceput cursuri de inot, i-am inscris cam acum o luna, au amandoi cate 3 sedinte la care au participat (Andrei 2 pentru ca era obosit si morocanos intr-o seara si am renuntat).
 
M-am tot perpelit si intrebat cum sa facem, pentru ca baietii astia ai mei au un atasament foarte puternic (don’t ask, tot de la noi/mine li se trage) si greeeu, greu se dezlipesc sa faca activitati cu altcineva. Primele sedinte am intrat eu cu ei si cu instructorul/instructoarea in bazin.
 
Acum 2 saptamani am vorbit cu Cristi dupa sedinta lui de inot si i-am zis ca in saptamana urmatoare eu nu voi mai intra, ca a fost o sedinta de acomodare, ca eu il voi astepta afara (oricum ma simteam tensionata pentru ca in timpul in care eu stateam in bazin Andrei trebuia sa astepte singur afara timp de o ora) si ca totul va fi ok, va fi in siguranta, etc. Si-a exprimat nemultumirea, am acceptat nesiguranta lui, plansul, miorlaiala, mi-a pus pe masa si replica “dar cu Andrei de ce intri?”. Aici, fazan. Asa e, m-a prins la colt, cu frati-su nu discutasem deloc despre faptul ca urmeaza si el sa faca orele de inot fara prezenta mea in bazin. Curaj, gaina ca te tai, saptamana aceasta i-am prezentat si lui Andrei cum stau lucrurile.
 
La prima lui sedinta in care avea sa intre fara mine l-am simtit nesigur, ezitant, cuprins de teama, a fost sustinut si de instructor care l-a indemnat sa ne pupam/imbratisam si m-a invitat frumusel afara :)))
Cum ziceam eu la inceput, baietii astia ai mei sunt un pic sceptici atunci cand cunosc persoane noi, evita contactul vizual si fizic, se ascund, se fastacesc… Iar instructorul lui Cristi, un tip foarte prietenos ar fi vrut sa dea mana cu el (noroc) inca de cand s-au vazut prima data. Stiam ce am la usa, asa ca am manevrat frumos situatia “nu vrei sa dai acum, vrei sa il cunosti mai bine? DA”. La fel si la sedinta cand a intrat singur, a incercat instructorul sa dea noroc cu el, a fost din nou refuzat nonverbal. Cum ziceam, am iesit, am urmarit sedinta din camera de langa, ce are un televizor pe care poti vedea ce se intampla in bazin, unde se filmeaza totul.
frica, apa, inot, copii, baieti, baietel
S-a terminat sedinta, toate bune si frumoase, copilul simtea amalgamul de sentimente pe care-l banuiam. Atunci cand l-am preluat m-am zburlit putin cand am auzit de la instructor ca ii este frica, ca e putin fricos (urasc din tot sufletul etichetele si stiu ca e normal sa ii fie frica la inceputul oricarei activitati, mai ales cu apa, piscina, etc.). Din nou, am reambalat mesajul, am explicat mai mult pentru Cristi ca e normal sa se simta asa, ca se va obisnui cu locul, cu oamenii, cu lipsa mea si lucrurile vor evolua frumos.
In masina, pe drumul spre casa am incercat sa smulg cateva vorbe de la el, l-am intrebat cum s-a simtit, ce i-a placut, ce nu i-a placut, ce vrea sa mai faca, cum e apa, etc. Am intrebat cu emotie in glas “cum te-ai simtit cand a zis instructorul ca esti fricos?”. “Pai nu prea bine” si aici s-a oprit discutia. “Dar nu ma mai intreba atatea, ca ma obosesti!” :))) Am incheiat rapid cu “daca vrei sa-mi mai spui ceva, orice, eu sunt deschisa sa te ascult” si mi-am pus fermoar la gura. Se intampla intr-o joi.
Sambata a fost aniversarea noastra (6 ani de caZnicie), am petrecut prima parte a zilei in deplasare, in parc si la mall, iar seara lucrurile devenisera fierbinti: doi copii miorlaiti, pusi pe scandal si pe bataie se aflau in casa la noi. Adicatelea aveau niste nevoi neimplinite, ca sa traducem. Ne-am harjonit nitel, parca devenisera mai umani. Si atunci, de undeva ca de nicaieri, a venit de la Cristi: “mami hai sa ne jucam de-a inotul!”. Si atunci am inaltat cateva rugaciuni de lauda lui Larry Cohen in gand si am purces. A vrut ca eu sa fiu instructorul insistent care vrea sa dea mana cu el, a vrut sa zic ca e fricos si el tipa tare la mine “nu sunt! sunt curajos!”, a vrut sa inoate la apa mare (intinsesem o patura mare albastra pe jos, aia era apa), a vrut sa dea (simbolic) cu picioarele in instructor, am primit-o si pe asta. Dupa o vreme am fost eu copilul. Si bineinteles eu eram fricoasa rau, rau de tot, imi era o frica teribila sa intru in apa, ma prosteam si exageram reactiile, radeau amandoi din suflet.
In tot timpul jocului i-am observat pe amandoi: Cristi parea ca descarca toata tensiunea acumulata in jurul orelor de inot, iar Andrei inregistra totul, era atat de atent, prindea fiecare replica, fiecare gest, miscarile, pozitionarea, si cred ca le-a pus bine intr-un sertaras in creierul lui ca sa le foloseasca atunci cand l-o ajunge si pe el sa mearga la inot fara mami (saptamana viitoare).
Muream de nerabdare sa vad cum va fi urmatoarea sedinta de inot. Iac-asa: am ajuns, l-am pregatit, am intrat la piscina, mi-a zis pa, a dat noroc cu instructorul si au inceput! Sunt sigura ca va mai pendula, ca vor mai aparea emotii dificile, dar macar stim ce sa facem cu ele. Le exprimam si le acceptam! 🙂
Facebook

Noi citim. Voi?

Facebook

De cand au fost baietii foarte mici, am avut carti in casa. Atat pentru noi, cat si pentru ei. Carti simple, cu imagini viu colorate, carti gustoase pentru perioada in care preferau sa molfaie cartile in loc sa le citeasca ( cam cum face Henry, incredibilul baietel mancator de carti – carte scrisa de Oliver Jeffers).

Rutina noastra de seara include o poveste. Asa a fost aproape dintotdeauna, am avut perioade cu suisuri si coborasuri, vremuri mai tumultuoase, presarate cu pusee, seri agitate, seri in care au adormit inca din masina, dar de cele mai multe ori seara se incheie cu o carte citita si cu o discutie frumoasa care se concentreaza in jurul a doua mari intrebari: “cand ai fost fericit astazi?” si “cand te-ai simtit trist/furios/suparat?” (aici avem in vedere momentele cand au trait emotii dificile). Raspundem si noi, parintii, la aceste  intrebari si este o ocazie buna pentru a rememora ce s-a intamplat pe parcursul zilei respective, ajutam la integrarea situatiilor cu trairi neplacute si ne bucuram inca o data de momentele ce ne-au facut sa ne simtim bine. Pe langa asta, noi, parintii, raspundem la alte 75636 intrebari din cele mai nastrusnice si neauzite pe pamantul asta, rostite doar de gurite neobosite si iscodite de minti agere de copii.

Dar nu citim doar la culcare. Le raspundem invitatiei de cate ori apare. Cititul este un obicei pe care eu si sotul meu am vrut sa-l trezim devreme in copiii nostri, sa-l incurajam si sa-l hranim de-a lungul timpului. Suntem convinsi (nu mai este nevoie de studii care sa ne convinga de aceste lucruri) ca acest obicei reprezinta o fundatie importanta pentru viitor in ceea ce priveste vocabularul, imaginatia, invatarea, curiozitatea, gandirea logica, ca cititul este una din metodele eficiente de conectare intre parinte si copil si ca le dezvolta abilitatile de comunicare.

2015-02-16-20-21-36

Una din cele mai interesante experiente legate de citit a fost sa inventam noi povesti. Atunci am vazut universul interior al copiilor nostri transpus in cuvinte. Ma minunam la fiecare cuvintel si la fiecare propozitie adaugata la poveste, venita in intregime din ei, cum ma minunam atunci cand erau mici de respiratiile lor.

Baietii au multe carti preferate. Au trecut prin diverse etape, in stransa legatura cu interesele lor, perioade in care au fost interesati de carti cu: animale, masini, planete, dinozauri. Cartile care au venit cel mai bine in intampinarea nevoii lor de cunoastere au fost cele de la Usborne. Am avut diverse atlase, enciclopedii pentru copii, carti dedicate unor subiecte anume, dar cele de la Usborne au fost cele care i-au cucerit de la prima atingere, de la coperta. Inclusiv pe noi parintii. Ne-am facut reale procese de constiinta despre motivul achizitionarii cartilor: le luam pentru ei sau le luam pentru noi? Dar cand am vazut ca ei singuri le iau din raftul cu carti, le rasfoiesc si isi explica unul altuia sau citesc pentru ei insisi cu voce tare. Creste inima in mine cand, dintr-o data, in masina sau la plimbare incep sa-mi povesteasca ce am citit impreuna in carti.

?

Oare de ce sunt atat de atragatoare si folositoare cartile Usborne? Copertile sunt colorate si reprezentative pentru continut, imaginile de pe coperta sunt usor de inteles de catre copii si trezesc curiozitatea pentru mai mult. Cartile din colectiile cu ferestruici sunt fantastice, de fiecare data vor sa ridice fiecare “usita” si sa descopere ce este dedesubt.

carti usborne

Baietilor nostri le-au mai placut cartile din colectia “see inside” pentru ca ofera o viziune destul de complexa despre subiectul abordat iar detaliile satisfac nevoile de cunoastere pana si ale celui mai avid de cunoastere omulet.

14370180_708799285940844_3286497298389981449_n

Noi am luat cartile de la Playful Books , am avut noroc sa gasim carti pe care ni le doream si care erau pe stoc si le-am luat repede, repede, cand am descoperit-o pe Alina in Mall Promenada, la Targul de activitati extrascolare, dar am si comandat carti prin intermediul ei (comunicare si livrare ireprosabila). Puteti gasi un stand Playful Books atat la Baby Boom (11-13 noiembrie, Romexpo, standul 89) cat si la Targul de carte Gaudeamus (16 – 20 noiembrie în Pavilionul Central Romexpo).

Cartile preferate ale copiilor vostri care sunt? Dar ale voastre? 🙂 Ce carti ne mai recomandati pentru 3 ani si jumatate si 5 ani si jumatate?

 

 

Facebook

Webinariile Parintilor – Fratii – Viata cu fratii

Facebook

ateliere-parinti-cursuri-online-educatie-parenting-diana-vijulie-alexandra-moga

“Webinariile parintilor – Fratii” este o serie de 3 webinarii compacte, cu durata de o ora fiecare, dedicate parintilor cu mai multi copii sau in asteptarea unui nou fratior/unei surioare. In cadrul acestor webinarii vom privi in ansamblu viata familiilor cu mai multi copii, cat si aspectele specifice in detaliu.

relatii-fraterne-rivalitate-frati-surori

Relatia fraterna este una provocatoare, atat intre persoanele de acelasi sex, cat si intre cei de sex opus. Exista numeroase situatii dificile de gestionat intre frati si surori, iar acest webinar vine in ajutorul parintilor cu mai multi copii, pentru a oferi poate o alta perspectiva. Vom aborda comportamentele dificile, sentimentele greu de gestionat, vom discuta si cum trairile noastre interioare ca parinti influenteaza relatia fraterna a copiilor nostri si de asemeni vom aborda si gelozia, agresivitatea si “vreau sa fiu diferit!”.

Pentru inscriere, accesati:
www.alexandracrivilaru.ro/inscrieri sau www.dianavijulie.ro/inscrieri

Investitie: 40 ron/persoana.

Cine ține aceste ateliere de parenting?

Diana Vijulie este mamă a doi copii, consilier pentru dezvoltare personală și instructor de parenting pozitiv. Dacă doriți să o cunoașteți mai bine, o puteți face pe site-ul dianavijulie.ro

Alexandra Crivilaru este mama a doi băieţi, consilier pentru dezvoltare personală şi parenting, formator acreditat şi instructor “Parenting by Connection” în curs de formare la Hand in Hand Parenting.

Facebook

Webinariile Parintilor – Fratii – Familia in adaptare: membri noi

Facebook
14568203_586794711506553_8959807157583357757_n
“Webinariile parintilor – Fratii” este o serie de 3 webinarii compacte, cu durata de o ora fiecare, dedicate parintilor cu mai multi copii sau in asteptarea unui nou fratior/unei surioare. In cadrul acestor webinarii vom privi in ansamblu viata familiilor cu mai multi copii, cat si aspectele specifice in detaliu.
 
Al doilea webinar din aceasta serie este dedicat perioadei dupa nasterea noului membru iar in cadrul acestuia vom aborda teme cum ar fi :frustrarile copiilor mai mari, organizarea timpului, cele mai frecvente surse de anxietate in aceasta perioada, comportamente dificile ale fratilor mai mari ( regres, agresivitate).
frati-sora-mai-mare-frate-mai-mare-educatie-rivalitate
Webinarul va avea loc pe 3 noiembrie 2016, intre orele 16.00 si 17.00.
 
Pentru inscriere, accesati:
 
Investitie: 40 ron/persoana.
 

Cine ține aceste ateliere de parenting?

 
Alexandra Crivilaru și Diana Vijulie
 
Diana Vijulie este mamă a doi copii, consilier pentru dezvoltare personală și instructor de parenting pozitiv. Dacă doriți să o cunoașteți mai bine, o puteți face pe site-ul dianavijulie.ro
 
Alexandra Crivilaru este mama a doi băieţi, consilier pentru dezvoltare personală şi parenting, formator acreditat şi instructor “Parenting by Connection” în curs de formare la Hand in Hand Parenting.
 
Facebook

Webinariile Parintilor – Fratii – Vine barza din nou! Ce facem?

Facebook
atelier viitori parinti, frate mai mare, sora mai mare
“Webinariile parintilor – Fratii” este o serie de 3 webinarii compacte, cu durata de o ora fiecare, dedicate parintilor cu mai multi copii sau in asteptarea unui nou fratior/unei surioare. In cadrul acestor webinarii vom privi in ansamblu viata familiilor cu mai multi copii, cat si aspectele specifice in detaliu.
 
Primul webinar abordeaza perioada dinaintea nasterii unui nou copil, cu tot ce inseamna aceasta: pregatirea copilului pentru venirea fratelui/surorii, gestionarea sentimentelor dificile traite de cel mic dupa aflarea vestii si a situatiilor provocatoare (regresia, agresivitatea, lipsa de cooperare).
21aafe8edd2db442070c5b4c446bf879
Webinarul va fi sustinut prin intermediul unei platforme online.
 
Pentru inscriere, accesati:
 
Investitie: 40 ron/persoana.
Dacă vrei să participi la toate cele trei ateliere, plătești 100 ron.
 

Cine ține aceste ateliere de parenting?

 
Alexandra Crivilaru și Diana Vijulie
 
Diana Vijulie este mamă a doi copii, consilier pentru dezvoltare personală și instructor de parenting pozitiv. Dacă doriți să o cunoașteți mai bine, o puteți face pe site-uldianavijulie.ro
 
Alexandra Crivilaru este mama a doi băieţi, consilier pentru dezvoltare personală şi parenting, formator acreditat şi instructor “Parenting by Connection” în curs de formare la Hand in Hand Parenting.
Facebook

Atelier: Feminitatea în cuvinte – Parteneriate de ascultare

Facebook

Sub haina a ceea ce numim noi femeie se regăsesc: un întreg univers de roluri, trăiri, experienţe, bucurii, dar şi constrângeri, dureri, traume şi suferinţe. Povestea fiecăreia este unică şi multe lucruri ne ţin pe loc din a ne scrie în continuare povestea aşa cum simţim noi, cum ne dorim.

Acest atelier este dedicat femeilor, fie ele mame sau nu, de orice vârstă, care doresc să-şi exploreze povestea feminităţii, pentru a elibera ceea ce a fost ţinut ascuns până acum.

Vom aborda tema feminităţii cu ajutorul parteneriatelor de ascultare (listening partnership), instrument Parenting by Connection, oferit de Hand in Hand Parenting.

De multe ori ne auzim unii pe alţii, dar nu ne ascultăm pe deplin. Atunci când beneficiem de atenţia cuiva, de empatie, de înţelegere, de respect, atunci când cineva ascultă fără să ne judece, fără să ne dea sfaturi, avem oportunitatea fantastică de a ne găsi propriile soluţii, de a ne descărca oful şi bagajul emoţional pe care îl cărăm cu noi zi de zi şi care de multe ori nu ne lasă să fim noi înşine şi să ne bucurăm pe deplin de experienţele pe care le trăim.

listening partnership, ascultare, parteneriat de ascultare, conectare

Parteneriatele de ascultare creează acest cadru sigur, bazat pe respect, atenţie şi empatie unde putem să ne deschidem şi să avem curajul de a fi noi însene. Cred cu tărie că atunci când femeile îşi descoperă esenţa feminină, sunt extrem de puternice, iar când ele lucrează împreună creează lucruri frumoase şi durabile.

Atunci când femeile sunt împreună cu inima deschisă, puterea lor e vindecătoare. De multe ori nu reuşim să ne apropiem unele de altele, nu reuşim să avem prietene adevărate pentru că purtăm în noi dureri şi suferinţe pe care le exprimăm sub formă judecăţii celorlalte femei: e prea grasă, e urâtă, e aroganţă, e proastă, e mai bună decât mine. Schimbarea are loc atunci când avem altă atitudine faţă de rănile celorlalte femei din jurul nostru: compasiune în loc de judecată. Înţelegere în loc de agresivitate.

parteneriat de ascultare, listening partnership, femei, vindecare

Eliminând zidurile care ne despart, ajungem să vedem esenţa femeii de lângă noi. Femeile sunt prin natură empatice, ocrotitoare, dar şi puternice. În timp am uitat să lucrăm împreună, să ne hrănim reciproc, din diverse cauze: relaţiile cu femeile din familia apropiată, constrângerile sociale, sexismul, rănile personale.

Vulnerabilitatea femeii, este, paradoxal, cea mai puternică forţă a ei. Femeile ştiu instinctual cum să se apropie unele de celelalte şi a fi împreună cu alte femei este, de multe ori, ca o reîncărcare cu energie, o reconectare cu sinele prin intermediul celorlalte femei. Când femeile se cunosc pe ele însele, îşi cunosc rănile şi sunt în proces de vindecare, nu mai simt atât de puternic nevoia de a intra în competiţie cu celelalte, se sprijină şi se încurajează între ele. Progresul, evoluţia, pot fi făcute individual până la un anumit nivel, la fel ca şi vindecarea, dar de la un punct încolo, este nevoie de colectiv, de “trib”.

Hai pe 13 noiembrie să petrecem trei ore împreună explorându-ne feminitatea! Hai să descoperi cu ajutorul parteneriatelor de ascultare ce e dincolo de corsetul marca “femeie” pe care te îndeamnă alţii să-l porţi! Inscrie-te aici!

Facebook

Idei de conectare tata-fiu

Sursa foto: Pinterest
Facebook

A doua relatie esentiala din viata unui baiat este cea cu tatal sau. Tatal contribuie semnificativ la formarea personalitatii copilului, prin desprinderea din simbioza cu mama si prin oferirea propriului exemplu despre ce inseamna “sa fii barbat”. La fel ca in relatia cu mama, copilul are nevoie sa primeasca din partea tatalui iubire si ingrijire, are nevoie sa se simta in siguranta.

Conectarea dintre tata si fiu este importanta pe termen lung pentru transformarea baiatului in barbat. Un baiat invata cel mai bine de la tatal sau cum sa fie barbat. Tatal este o resursa pretioasa pentru fiul sau, de unde acesta isi trage puterea, responsabilitatea, masculinitatea. Baiatul invata, de asemeni, de la tatal sau, ce inseamna sa fii tata si sot/partener.

In situatia in care tatal nu este disponibil emotional pentru fiul sau, cel mai probabil din cauza propriilor dureri, traume, anxietati, copilul va intampina dificultati in procesul de maturizare si cristalizare a masculinitatii. Daca tatal este slab, imatur, fiul va simti presiunea unei maturizari fortate, avand tendinta sa preia rolul tatalui in familia sa, iar daca tatal este rece, dur, baiatul poate dezvolta o tendinta depresiva, se va concentra pe propria durere si poate dezvolta pe termen lung comportamente agresive si poate adopta acelasi stil rece de relationare pe care si tatal sau l-a afisat.

Tatal este pentru fiul sau o rampa pentru dezvoltarea autonomiei, la fel ca si mama, dar tatal este cel care deschide relatia simbiotica dintre mama si copil, si il orienteaza pe copil catre exterior, catre societate, catre experiente noi.

Zilele sunt pline, responsabilitatile sunt multe pentru tatii zilelor noastre, instabilitatea caracterizeaza multe din aspectele vietii de zi cu zi din prezent. Cum sa facem ca aceasta conectare dintre tata si fiu sa fie cat mai autentica si fructuoasa? In prezent, tatal si baietii lui nu mai colinda jungla in lung si-n lat in cautarea prazii. Tatal merge la munca iar baiatul ramane cu mama lui acasa, merge la gradinita, se intalnesc seara si in week-end. Timpul petrecut impreuna se diminueaza asadar hai sa vedem cateva idei interesante si eficiente de conectare tata-fiu pe care le-am cules de la prieteni de-ai nostri si pe care le aplica si sotul meu:

Ia-l cu tine la munca! 

Daca este posibil, ia-l cu tine la locul tau de munca. Copiii invata fantastic de bine observand, si avand sansa sa te observe in mediul tau de lucru, va absorbi modul in care tu relationezi cu ceilalti oameni, va intelege mai multe despre munca ta, va simti ca ai incredere in el iar legatura dintre voi va deveni mai stransa. Poti face asta intr-o zi mai lejera, atunci cand nu ai un program foarte incarcat, ca sa ai ocazia sa petreci timp cu el, timp in care copilul are atentia ta.

Sursa foto: Pinterest

Ocupati-va de treburile casnice impreuna! 

Cu siguranta va fi dornic sa te ajute daca ii propui pe un ton jucaus. Il poti tine in carca atunci cand dai cu aspiratorul, poti sa-i asezi un inaltator langa chiuveta si sa spalati impreuna vasele, puteti gati ceva bun impreuna sau chiar sa tundeti iarba din curte. Va fi mai mult decat incantat sa strangeti frunzele uscate din curte daca va si jucati cu ele si le aruncati in sus!

Sursa foto: Pinterest

Mesteriti in echipa! 

Copiii se dovedesc a fi ajutoare de nadejde atunci cand mesterim deoarece sunt curiosi din fire si creativi, invata repede si isi doresc sincer sa petreaca timp cu noi. Fie ca lucrati la o casuta din lemn pe care o va folosi el in curte, fie ca reparati ceva impreuna sau ca v-ati gandit sa construiti o casuta pentru pasarele va fi o experienta unica pentru el. Isi va dezvolta inteligenta si abilitatea de a lucra in echipa dar si rabdarea si atentia. Arata-i cum functioneaza diverse aparate electrocasnice, unelte, explica-i cum sa le foloseasca, cum sa aiba grija de ele si cum sa le repare daca este cazul. Creezi o fundatie importanta pe termen lung pentru baiatul tau.

Sursa foto: Pinterest

Creati-va un ritual al vostru!

Poate va place sa cititi povestea de seara impreuna, poate ca va place sa mergeti sa urmariti cum aterizeaza si decoleaza avioanele in aeroport, poate ca sunteti pasionati de trenuri si astfel puteti merge pe peronul garii ca sa numarati vagoane…toate acestea sunt idei bune de conectare intre tata si fiu. In zilele de weekend puteti bea impreuna un ceai sau vizita muzeele din orasul vostru. Incearca sa alegi o activitate care va place amandorura, sau si mai mult, poti plusa si poti face ceva de dragul lui, avand in minte ca premisa deschiderea de a-l cunoaste pe fiul tau cu pasiunile si preferintele lui.

Luati-va o mini-vacanta!

Un weekend pe care sa-l petreceti doar voi, impreuna, poate fi pentru fiul tau ca un balsam de afectiune, apropiere si conectare. Destinatia o alegeti voi, in functie de preferintele amandorura: la pescuit, intr-un parc de distractii, intr-o excursie sus pe munte, intr-o zona calda unde va puteti balaci sau la un circuit de formula 1. Important este ca petreceti timp impreuna, va reconectati si va si relaxati!

Sursa foto: http://www.sfcs.org.uk/

Harjoniti-va!

Am lasat la urma aceasta idee de conectare pentru ca este, cred eu, cea mai importanta si eficienta metoda de conectare tata-fiu. Chiar si in lumea animala, puii se harjonesc intre ei dar si cu parintii lor. Jocurile ce implica atingeri, imbratisari, contact fizic sunt din cele mai benefice pentru psihicul copiilor. Se descarca multa tensiune emotionala prin lovituri (in joaca, bineinteles) si prin ras, lucru care este fantastic de bun pentru copii, dar si pentru parinti. In timpul harjonelii baietii invata cum sa-si controleze agresivitatea! Am auzit povestile a nenumarate familii in care o sesiune buna de joaca prin harjoneala si lupte seara calmeaza, detensioneaza si reconecteaza membrii familiei.

Sursa foto: www.parentmap.com

O relatie buna tata-fiu ii arata fiului ca el este valorizat, apreciat, acceptat, ceea ce ii creste stima de sine. Un copil cu stima de sine sanatoasa este un viitor adult cu incredere in el si in fortele lui! Statisticile spun ca baietii care au un tata implicat si prezent in viata lor sunt mai putin predispusi la depresie, dezvolta relatii echilibrate si frumoase cu cei din jur, isi gestioneaza mai bine emotiile, au incredere mai mare in cei din jur si trec mai usor prin adolescenta. Cu siguranta exista si baieti crescuti in familii monoparentale, doar de catre mama, care au devenit adulti echilibrati si siguri pe ei!

Un alt aspect, esential pentru timpul de conectare dintre fiul tau, referitor la acceptarea si validarea emotionala, este de discutat. Lasa deoparte cliseul “baietii nu plang” si fii deschis la exprimarea emotiilor. Copiii, fie ca sunt baieti sau fete, au aceleasi nevoi emotionale (adica plansul nu este ceva specific feminin) iar ca baiat, a avea un tata ce iti protejeaza viata emotionala si iti accepta si iti valideaza trairile si sentimentele, este ceva de nepretuit.  Pe masura ce va conectati, va apropiati, canalele de comunicare se deschid; este posibil ca dupa timpul frumos petrecut impreuna sa apara si furtuni, respingere, necooperare din partea baietelului tau. Toate acestea sunt expresii ale emotiilor suprimate pe care acum are incredere sa ti le arate datorita conectarii dintre voi. Cu rabdare, intelegere si empatie puteti trece cu brio de ele! De asemeni, in timp ce petreci timp de calitate cu copilul tau, este posibil ca baietelul din tine sa iasa la iveala si sa simti nevoia sa vrei sa castigi in competitiile cu fiul tau… iti recomand ca macar pentru cateva ture, sa il lasi sa castige cu scopul de a-i ridica stima de sine si de a hrani increderea in tine.

 

Facebook

Parteneriatele de ascultare, salvatoarele mele in viata de parinte!

Facebook

Pe cand Andrei avea sase luni iar Cristi doi ani si jumatate am descoperit instrumentele Parenting by Connection, in cadrul cursului “Joc si emotii”, sustinut de Otilia Mantelers. Imi aduc aminte atat de bine ca cea mai mare problema pe care o aveam atunci era agresivitatea lui Cristi fata de Andrei, dar si fata de alti copii.

Ma simteam coplesita pentru ca nu reuseam sa fac nimic prin casa, nu puteam sa dispar doua secunde de langa ei pentru ca il gaseam pe Andrei strigand ca din gura de sarpe, iar pe Cristi jucandu-se nonsalant pe langa fratele lui ranit. Era deja obositor, sentimentele ma copleseau, ma infuriam ingrozitor atunci cand Cristi il lovea pe Andrei, tipam la el, nu reuseam deloc sa controlez acest comportament al lui si asta era taaare frustrant. Ajunsesem sa fiu ca un soi de politist ce il urma pe Cristi la fiecare pas, ma izolasem, nu mai ieseam aproape deloc in parc si nu ne mai intalneam cu nimeni pentru ca baietelul nostru de doi ani si jumatate nu se putea juca “frumos” cu nimeni.

Atunci cand am descoperit Hand in Hand Parenting am simtit ca mi s-a deschis o poarta catre o alta lume. Am aflat despre conectare, despre cum functioneaza creierul uman, am inteles ce sta in spatele agresivitatii lui Cristi, si mai mult decat atat, am aflat ce sa fac in situatiile acestea, cum sa le previn, cum sa reactionez si cum sa-l ajut sa invete sa se controleze.

Printre instrumentele pe care filosofia Parenting by Connection le ofera parintilor se numara si parteneriatele de ascultare (Listening Partnership for Parents). Un parteneriat de ascultare reprezinta o intelegere intre doua persoane prin care acestea hotarasc sa se asculte reciproc, pentru o anume durata de timp, cu intelegere, empatie si fara a oferi sfaturi sau a judeca. Cel mai pretios aspect al unui parteneriat de ascultare este ca putem beneficia de atentia, empatia, intelegerea unei alte persoane, aspect care ne permite sa ne deschidem, sa vorbim despre lucrurile si evenimentele din viata noastra care ne macina, par incalcite si fara rezolvare. Aceste situatii dificile (din prezent sau din trecut) ne ocupa mintea in mod constant, nepermitandu-ne sa ne folosim creierul intr-un mod productiv pentru a gestiona situatiile dificile.

Woman-with-heart-hands

Atunci cand se creeaza un cadru favorabil si sigur pentru a pune pe tapet aceste probleme care ne macina, cadru bazat pe incredere, siguranta, empatie si intelegere, putem sa ne deschidem si sa vorbim despre sentimentele noastre. Conectarea care se creeaza intre doua persoane atunci cand exista ascultare empatica este ca o forta foarte puternica, forta care ne curata pe interior si ne ajuta sa modelam comportamente noi pentru viitor.

Ideea care sta la baza parteneriatelor de ascultare este ca toti suntem buni si inteligenti, doar ca de-a lungul timpului am trait experiente care ne-au provocat durere si suferinta. Daca nu exprimam durerea, rana emotionala ramane, la fel ca o rana fizica, deschisa si sangeranda si ne impiedica sa ne dezvoltam, sa crestem. Parteneriatele de ascultare ne ofera cadrul sigur pentru a umbla la ranile noastre emotionale, putand, alaturi de o alta persoana de incredere, sa incepem procesul de vindecare.

Corpul uman este inzestrat cu mai multe mecanisme prin care poate descarca tensiunea emotionala, iar aceste mecanisme reprezinta secretul parteneriatelor de ascultare. Descarcand tensiunea emotionala ce graviteaza in jurul unor episoade dureroase, ne eliberam de suferinta si desfacem legaturile pe care le avem cu trecutul.

Intr-un parteneriat de ascultare se creeaza conectare intre cele doua persoane care se asculta reciproc, cadru care faciliteaza vindecarea emotionala.

Parteneriatele de ascultare se desfasoara dupa anumite principii si repere, printre cele mai importante regasindu-se ascultarea activa a celuilalt, atentia, abtinerea de la a judeca sau a oferi sfaturi, facilitarea descarcarii emotionale si confidentialitatea.

Dupa ce am descoperit Hand in Hand Parenting, mi-a luat ceva vreme pana am ajuns la o formula stabila a parteneriatelor de ascultare, astfel incat in prezent am 4 partenere cu care ma aud periodic, ne ascultam reciproc si alaturi de care lucrez asupra mai multor “probleme” din trecut, dar si descarc sacul cu tensiuni si emotii suprimate zi de zi, in prezent.

Pentru ca am descoperit parteneriatele de ascultare in perioada in care “ma luptam” cu agresivitatea lui Cristi, am dus aceasta problema in sesiunile de ascultare pe care le faceam atunci. Am reusit sa dau jos incarcatura pe care o aveam fata de Cristi, furia si anxietatea pe care le simteam atunci cand Andrei era lovit, am explorat amintiri si experiente din trecut legate de agresivitate, am desfacut strat cu strat acest nod gordian, pana am ajuns la fricile si suferintele mele cele mai profunde, pe care le-am privit fata in fata. Dupa o perioada destul de lunga in care am explorat aceasta tema a agresivitatii, am reusit sa gestionez altfel, mai benefic pentru toti membrii familiei, situatiile pe care le vedeam desfasurandu-se intre baietii mei.

parteneriat de ascultare

In 2014 am decis sa devin si eu instructor Parenting by Connection, astfel incat m-am inscris la programul de certificare oferit de Hand in Hand Parenting.

Duminica, 2 octombrie, intre orele 10.00 si 13.00 voi sustine un workshop online (via Skype) despre parteneriatele de ascultare! Va astept cu drag sa povestim despre acest instrument de parenting ce a schimbat si schimba vieti de familie de peste douazeci si cinci de ani! Va puteti inscrie printr-un mesaj privat catre pagina mea de facebook, Parinti Impreuna.

 

Facebook