Am credinţa despre femei că sunt puternice, dar atunci când sunt împreună ele sunt extraordinar de puternice. Când văd cum competiţia şi invidia îşi fac loc atât de uşor în relaţiile dintre femei, în locul susţinerii, empatiei şi ajutorului reciproc, mă înfurii şi mă întristez (şi nu rămân doar la furie şi tristeţe, lupt şi cu alte “instrumente”, cum ar fi atelierele despre feminitate).
Îmi place tare mult să lucrez cu femei. Acum ceva timp aş fi zis că eu prefer mai degrabă echipele formate din bărbaţi, pentru că “ei nu bârfesc, domne’, nu-s invidioşi, nu-şi fac atâtea probleme, nu sunt miorlăiţi şi emoţionali (uhm, la fel că mine)” şi acum şi mai mult timp aş fi zis, pe vremea când eram la şcoală şi la liceu, că eu mă înţeleg mai bine cu băieţii, că-s mai băieţoasă. Dar de unde ideile acestea şi cum de în prezent sunt tocmai invers?
Hai să vedem! Poate că acum ceva ani aş fi preferat să lucrez cu bărbaţi din motivele enumerate mai sus pentru că nu ştiam cum să relaţionez cu femei, cum să mă apropii de ele, cum să înţeleg şi să neutralizez invidia, micile răutăţi, cum să lucrez eu interior cu ele atunci când le simt în mine. Părea şi încă pare foarte confortabil să fii (singură) femeie între bărbaţi, dar ceea ce ne scapă din vedere este că femeile se conectează la natură lor feminină şi se încarcă cu energie creatoare mai ales în prezenţa altor femei. Nu va grăbiţi cu roşiile şi cu “ce încărcare cu energie, că eu doar mă enervez când o văd pe aia de la Achiziţii, iar mama şi sor-mea îmi împuie capul cu prostii de fiecare dată!”.
Că să putem să ne conectăm cu natura noastra feminină şi să ne încărcăm cu energia aceea frumoasă a femeilor, este nevoie să (re)învăţăm să facem asta. O lungă perioadă de timp (câteva mii de ani), femeile (şi bărbaţii) au existat şi s-au desfăşurat în societăţi în care există sub diverse forme sexism, misoginism şi structuri de tip patriarhal. Toate aceste aspecte au influenţat într-o formă sau altă, deconectarea noastră de la natură feminină. Şi din acest motiv este nevoie să reînvăţăm conectarea la noi însene, că femei.
Acum am ajuns să gândesc tocmai invers pentru că reunindu-mă cu femei, apropiindu-mă de ele şi făcând un efort conştient să recunosc, analizez şi transform invidia şi răutăţile pe care le simţeam faţă de ele în ceva mai pozitiv, am reuşit să mă apropii de nucleul meu de femeie. În vremurile şi în situaţiile în care mie-mi era mai uşor să am în jur bărbaţi decât femei, poate pentru că era şi din cauza deconectării mele de feminitatea autentică sau a neasumării acestei feminităţi.
M-am bucurat foarte mult când am aflat că Impact Hub organiza evenimentul “Women of Romania” şi citind ce avea să se întâmple la această conferinţă, am ştiut imediat că vreau să particip. Am anunţat-o şi pe Diana, prietena şi colaboratoarea mea, şi tare bine am făcut că nu am ratat această conferinţă!
Dacă ar mai fi trăit mamaia mea, bunica maternă, cea la care am crescut de mică, de luni până vineri (în weekend la părinţi, cum se obişnuia în vremurile acelea), m-ar fi întrebat: “Şi ce ai văzut acolo, mamaie?”. La fel cum m-a întrebat ea şi când m-am întors după câteva luni de locuit în Belgia (bursă Erasmus). Şi răspunsurile la această întrebare au venit sub forma a numeroase discuţii despre cum e viaţă acolo, diferenţele între România şi Belgia, despre cum sunt oamenii, ce mi-a plăcut, ce nu, ce-am învăţat etc.
Şi i-aş fi spus mamaiei mele că am fost într-un loc în care oamenii se adună să discute idei frumoase, cu impact, care schimbă mentalităţi şi transformă viitorul. Vlad Craioveanu a declarat despre conferinţă: ”Prin Women of Romania ne propunem să recunoaştem rolul şi contribuţia femeilor în antreprenoriat, să creăm un context favorabil de prezentare a succesului feminin cu scopul de a inspira şi încuraja femeile din România să-şi creeze propriul drum către performanţă, indiferent de domeniu”. Şi mi se pare fantastic că au reuşit. Cel puţin cu mine, aici am ajuns. Am plecat cu o scânteie de curaj, care procesată şi integrată în ceea ce eu am interior, aprinde entuziasmul şi pune în mişcare creativitatea.
Am urmărit atent femei de la care ai ce învăţa, dar şi bărbaţi: în deschidere a vorbit Hans Klemm, ambasador al Statelor Unite ale Americii iar în prima parte a conferinţei Dragoş Gheban, Managing Partner Catalyst Solutions – Talent & Employer Branding, a realizat o prezentare de ansamblu a contextului local al antreprenoriatului feminin.
Pe lângă scânteia de curaj, am mai plecat de acolo cu gândul la femeia în antreprenoriat ( cum îşi găsesc unele femei curajul să devină antreprenoare, care e mindsetul necesar pentru a face lucrul acesta?), mi-a plăcut foarte mult ideea ce a reieşit din primul panel, că între educaţie şi antreprenoriat este o strânsă interdependenţă, am regăsit ideea atât de dragă mie că atunci când îţi schimbi mindsetul/perspectiva de a privi lucrurile, schimbi aproape tot. S-a rostit îndemnul “crezi în tine!”, adresat femeilor. Apropo de acest îndemn, în mine s-au născut multe întrebări, printre care: cum să cred în mine, când încrederea asta în mine e atât de fragilă, nu am văzut-o, nu am reunoscut-o până de curând, nu ştiu să o hrănesc, să am grijă de ea; cum îi învăţăm pe copiii noştri (deopotrivă fete şi băieţi) să aibă încredere în ei, că să le fie moştenire pentru toată viaţa?
Un alt discurs care mi-a plăcut mult a fost cel al Elenei Badea, Managing Partner Valoria Business Solutions, care a avut ca idee centrală “contextul”. A prezentat ideea antreprenoriatului feminin şi diferenţele dintre femei şi bărbaţi prin prisma contextului. Un aspect esenţial este că timp de sute de mii de ani, diferenţele dintre bărbaţi şi femei au existat/există pentru scopul supravieţuirii speciei. În zilele noastre, existenţa noastră ca fiinţe umane nu mai este atât de ameninţată din punctul de vedere al supravieţuirii speciei, contextul este diferit. Întrebarea care s-a ivit este “celebrăm diferenţele dintre femei şi bărbaţi sau încercăm să nivelăm?” şi încă încerc să-mi răspund la această întrebare. Mi-ar plăcea mult să aud şi răspunsurile voastre, pe care le puteţi lăsa în comentarii la articol!
A fost fascinant să văd poveştile a patru femei de succes adresate în cadrul unui panel: Flavia Scînteanu (cofondatoarea companiei Dare to Rug), Mirela Bucovicean (fondatoarea Molecule F), Mirela Drăgoi (cofondatoarea Pet Star) şi Angela Achiţei (Preşedinte al Fundaţiei Alături de Voi). Fiecare are ceva special, unic, de la fiecare am învăţat ceva!
Un alt panel (au avut loc trei paneluri în cadrul conferinţei) a avut în centrul discuţiei rolul femeii în societate, şi mi-a plăcut muuuult, mult de tot că s-a discutat atât despre corporatiste, cât şi despre femei din medii defavorizate şi am înţeles că o femeie poate fi şi puternică, şi vulnerabile, şi sensibilă, şi tranşantă când e nevoie şi că pot coexista în acelaşi trup multiple valenţe ale feminităţii. Acest panel a fost moderat de Liana Alexandru iar participantele la discutie au fost: Ilinca Paun (Managing Partner at Colliers International Romania), Maria Gheorghiu (CoFounder OvidiuRo), Rodica Alexandru (CoFounder and General Director INOX INTERNATIONAL and BRINOX DEVELOPMENT) si Virginia Otel (Communication Leader Garanti Bank Romania si Vice-președinte al Professional Women’s Network).
The Bold Moment a fost panelul de discuţii în cadrul căruia Anca Georgescu-Aladgem (VP Mentoring PWN Romania), Corina Puiu (Co-Founder & Chief Executive Officer at Teach for Romania), Oana Craioveanu (CoFounder Impact Hub Bucharest) şi Oana Marinescu (Founder & Managing Director OMA Vision) au abordat subiecte precum greutăţile pe care le întâmpină o femeie antreprenor, opozanţii (multe dintre noi cunoaştem astfel de oameni) adică cei care atunci când ne aud iniţiativele ne spun direct: “eşti nebună, nu o să reuşeşti!” şi au pus accent pe “fii ce vrei tu să fii, femeie!”.
Un alt gând plăcut care s-a lipit de mine a fost că nu este suficient doar să ne gândim la idei, sau să le punem în practică aşa, pe ascuns, undeva mai în spate, stând într-un colţ, pentru că nimeni nu va veni să ne invite: “dar vai, hai! de când aşteptăm un proiect de genul ăsta!”. Este nevoie de curaj, de asumare, de încredere în sine, ce-i drept, parte din acestea vin şi din copilărie (cu gândul la cum se aplică în educaţia şi creşterea copiilor), dar le putem descoperi în noi orice vârstă am avea!
M-am bucurat tare mult să mă întâlnesc cu femei care mi-au fost colege atunci când am urmat cursul de formator la Institutul Român de Training, curs extreeeem de util pentru ceea ce fac eu acum, ţinut de oameni cu experienţă şi pasionaţi de ceea ce fac! A fost surprinzător într-un mod plăcut să le găsesc fie printre organizatori, fie între participanţi!
Încheierea a fost realizată de Alis Anagnostakis, trainer, coach şi fondator Mind Learners iar ceea ce a spus ea, că există oameni buni, care îşi fac extraordinar treaba, şi o fac pentru ei, şi există oameni excelenţi, care fac pentru alţii ceea ce fac. Alis are o poveste personală care inspiră, o priveşti şi te molipseşti de atitudinea ei pozitivă, cred că aş fi putut să o ascult muuult mai mult decât timpul pe care l-a avut alocat la conferinţă!
Cam asta a fost la Women of Romania! Mai vreau! “Be bold for change”, sloganul sub umbrela căruia s-a desfăşurat evenimentul, mi s-a părut atât de inspirat pentru o conferinţă ce vrea să scoată la lumina potenţialul femeilor! Fiţi îndrăzneţe, dragilor, ridicaţi-va vocea, întindeţi mâinile şi, din ce în ce mai mult în ultimul timp, apar femei (şi bărbaţi) lângă voi care să vă susţină!
Cum ajută animalele la dezvoltarea copiilor: beneficiile unei prietenii speciale
8
Umbra părinților – ce nu vrem să le arătăm copiilor noștri, dar ne scapă oricum
8
