Fii tu bine și vor fi și ei bine!

Cum ajungi să nu mai fii bine?

Viața de părinte este în cele mai multe cazuri o viață intensă, plină. De întâmplări, trăiri, conștientizări, gânduri…mie-mi place să o asemăn cu un carusel. Nu e de ajuns că mintea noastră umblă ca o maimuță liberă, așa cum spun înțelepții din Orientul Îndepărtat, dar aglomerația și viteza sunt aproape pretutindeni. Dat fiind ritmul rapid al vieții noastre, nu reușim să ne aplecăm cu atenția asupra trăirilor noastre, nu reușim sa fim prezenți în mod conștient în activitatea noastră zilnică.

Nu-i prea ușor să fii părinte, aș afirma gândindu-mă la provocările pe care părințeala ni le aduce. Cu alte cuvinte, a fi părinte ne duce fără să vrem într-o zonă de schimbare și adaptare, prin oportunitățile de învățare pe care le întâlnim.

Când apar copiii ne concentrăm foarte tare pe “cum să fac/cum e mai bine?”. Și ne concentrăm, analizăm, citim, ne interesăm, dezbatem, punem în aplicare, iar toate acestea necesită timp, resurse, energie. Nu mai rămâne timp și pentru noi. Nu mai avem chef, nu mai avem răbdare. Ce mi se pare interesant este că pentru o vreme poți supraviețui fără a te concentra și pe tine, dar de la un punct încolo răzbate nevoia. Iese la suprafață.

Ce se întâmplă când nu ești bine?

Se întâmplă să ai cu tine un bagaj emoțional mult mai mare decât poți duce. Se întâmplă să nu mai vrei să vezi pe nimeni în fața ochilor. Să vrei să dormi o săptămână întreagă sau să intri și să trăiești într-o peșteră pentru următorii cinci ani. Uneori îți vine să ieși așa cum ești, pe stradă, cu elasticul de păr verde și pantalonii de casă pătați, doar să nu-i mai auzi certându-se și a douăzeci și patra oară iar alteori ți se ia să faci aceleași lucruri în fiecare zi, ca în filmul “Ziua Cârtiței”. Se întâmplă să te surprinzi strigând la copil pentru că zdrăngăne o masinuță sau pentru că vrea fesul albastru în loc de cel verde pe care i-l oferi tu. Te enervează oamenii care trec pe lângă tine, se uită la tine, respiră lângă tine…

Toate aceste situații sunt semnale de alarmă trimise din interiorul nostru, pentru ca noi să mai îndreptăm atenția și acolo. Este firesc și stă în natura noastră să căutăm și să ne dorim experiențe pozitive, plăcute. Se pare că secretul unei vieți echilibrate este să ne acceptăm trăirile negative/neplăcute.

La fel cum copiii noștri ne semnalează prin comportamente “nepotrivite” faptul că au nevoie de noi și că au nevoi neîmplinite, așa cum povesteam și aici, la fel ne putem imagina că trăirile și stările noastre dificile, negative, sunt pancarte ridicate de interiorul nostru, pe care scrie: “am nevoie de tine!”.

Stările de neliniște, de deconectare de la sine și de preaplin sau gol emoțional se răsfrâng asupra relațiilor cu cei din jur. Dacă am elimina din peisaj nevoile neîmplinite nu am mai simți nevoia să strigăm la copiii noștri, nu am mai ajunge să îi repezim, să îi smucim sau să le vorbim urât. Așa că este nevoie să ne încărcăm bateriile din când în când!

Ce să fac să fiu bine?

Starea de bine, pace, calm, echilibru, nu este una care să vină de la sine, este nevoie de efort conștient pentru a elimina obstacolele. Iată câteva obiceiuri prin care să ai grijă de tine de sănătatea ta emoțională:

-fă timp în fiecare zi pentru ceva ce-ți place. Nu e nevoie să fie o activitate de anvergură, există mici gesturi și acțiuni care ne schimbă starea și ne încarcă pozitiv. Fie că alegi să citești câteva pagini dintr-o carte cât dorm copiii, că faci câteva mișcări de gimnastică sau că îngrijești plantele pe care le iubești atât de mult, toate acestea contează pentru tine! Chiar dacă par niște lucruri mărunte. Aceste activități contribuie la starea ta mentală. Este esențial să-ți conștientizezi nevoile și să îți asumi împlinirea lor.

-fii prezentă în mod conștient, cât mai mult. Cu cât trăiești mai conectată la clipa prezentă, cu atât vezi mai bine barometrul stărilor tale interioare, și poti acționa atunci când este nevoie. Dacă nu te conectezi la tine însăți, te vei trezi abia în momentul în care interiorul tău îți va trimite un mesaj, sub forma unei situații mai dificil de gestionat: te vei regăsi deodată strigând la copil, neputincioasă, cu o puternică senzație a lipsei de control.

– vorbește/petrece timp cu alte femei în situații similare, cu orizonturi similare; te va ajuta să realizezi că nu ești singura pe lume căreia i se întâmplă aceste lucruri. Parteneriatele de ascultare, chiar și la telefon, dar mai ales în persoană, ne ajută să trecem mai ușor peste sentimentele de izolare, tristețe, furie, neputință cu care ne putem confrunta în viața de părinte.

–prioritizează și atunci când faci asta fii atentă la barometrul interior: te simți tensionată? ai nevoie de odihnă? cât de important este să speli vasele dacă este deja 00:30 și simți că ți se închid ochii dupa două nopți albe? pot fi adunate mâine jucăriile de pe jos? fă o prioritate din îngrijirea sănătății tale mentale, deoarece, peste ani, copiii nu vor mai ține minte dacă pe data X erau strânse jucăriile, dar este foarte probabil să țină minte dacă strigi la ei din cauza frustrării.

-în momente de criză, caută soluții și nu vinovați. Cu siguranță, dacă bona nu anunța azi dimineață la 8 că nu poate veni, lucrurile stăteau altfel. Sau dacă el nu uita că azi e ziua în care îi ia el de la grădiniță, sau dacă aveai vreo zece mâini…chiar era alta situația! Dar din nou, revino în prezent și vezi ce poți face pentru a rezolva situațiile-problemă. Efortul mental de a găsi vinovatul și sentimentele care se nasc în tine când abordezi situațiile din această perspectivă îți consumă energia și nu contribuie cu nimic la rezolvare.

–meditează (adică antrenează-ți creierul pentru o mai bună concentrare); nu este nevoie de ore întregi de meditație, va fi de ajuns pentru început dacă imediat cum te trezești te concentrezi pe respirație și numeri douăzeci de cicluri inspir-expir. Poți face asta în orice moment al zilei, atunci când simți nevoia să te întorci la tine. Respirația e cel mai bun reper, este un proces continuu care se desfășoară de la sine.

Abilitățile noastre de a ne gestiona emoțiile își pun în mod direct amprenta asupra stării noastre mentale și aș îndrăzni să afirm că atunci când ne dezvoltăm inteligența emoțională, suntem mai fericiți și stabilim relații de calitate. În momentul în care reușești să recunoști emoțiile și să le gestionezi eficient, eviți amarul drum al reacțiilor necontrolate și al gesturilor care îi pot răni pe cei din jur. Mai mult decât atât, dacă totuși ai reacționat necontrolat, inteligența emoțională te ajută să repari greșeala.

Avem nevoie mai mult ca oricând să ne gestionăm emoțiile deoarece comportamentele noastre din prezent devin modelele mentale pe care copiii noștri le moștenesc, modele cu care vor pleca la drum în viață. Pe de altă parte, suntem și noi oameni, și avem nevoie de susținere și înțelegere, ca să putem da mai departe o moștenire valoroasă. La fel ca atunci când suntem în avion și suntem în situații de criză, ne punem nouă, primii, masca de oxigen și apoi copiilor. Ca să pot să fiu bine cu copilul meu, am nevoie să fiu bine cu mine mai întâi!

Și pentru că am scris despre părinți cu inteligență emoțională ridicată și despre cum să avem grijă de noi înșine, aș vrea să vă dau o veste bună: Laura Markham revine în România și va susține două conferințe (organizate de Totul despre mame) pe 13 mai, la București.

Cele două conferințe se intitulează:

-Cum să devii un părinte blând(10.00-13.00)
-Cum să crești un copil inteligent emoțional (14.30-17.00).

Iar voi, cei care sunteți cititorii mei, puteți beneficia de REDUCERE de grup, dacă vreți să participați la conferințe.

Dacă vă înscrieți 10 persoane, reducerea este de 10% iar daca vă înscrieți 15 (și mai mult de 15), reducerea este de 15%

Detalii despre conferință, aici:
http://e-parenting.ro/dr-laura-markham-la-bucuresti/

Iar pentru înscrierea pe lista de reduceri:
https://goo.gl/forms/bL0y7XzrBQrUMPJs1

Mi-ar plăcea tare mult să ne întâlnim la conferință, pe 13 mai! De asemeni, sunt curioasă să aflu, tu cum faci să reziști? Care e secretul tău? Cum ai grijă de tine ca să fii bine?