Să fii acolo pentru cineva

Nu vreau să-mi dai sfaturi, nu vreau să-mi spui cum trebuia să fac, nu vreau să mă cerți că tu mi-ai zis cum să fac și nu am ascultat.

Nu vreau să îmi spui că și ție ți s-a întâmplat și apoi să vorbești doar despre tine și experiența ta, nu vreau să îmi spui ce-ai face tu, nu vreau să te uiți la telefon în timp ce eu mă scormonesc în adâncul suferinței.

Nu vreau să mă înveselești forțat, nu vreau să minimalizezi ce simt eu, nu vreau să-mi spui că alții suferă mai mult ca mine. Nici să-mi spui că exagerez, că nu e așa grav. Nu vreau soluții! Le știu și eu, doar că mă copleșește neputința. Sau frica. Sau tristețea.

Nu vreau să faci comparații, să-mi spui că și X a trecut prin asta și uite ce bine e acum. Nu vreau să mă judeci sau să-mi impui viziunea ta…

Vreau doar să mă ții în brațe, și să mă asculți. Să asculți cu toată ființa. Vreau să fii alături de mine! Să fii atent/ă, să-mi auzi cuvintele, să mă citești dincolo ce vezi în fața ochilor. Vreau să știu că mă accepți și vreau să știu că sunt în siguranță. Vreau să fii prezent/ă și să înțelegi că acum e vorba despre mine. Vreau să nu iei personal ceea ce îți spun! Vreau să pot să vărs tot, ca să mă simt mai liniștită.

Vreau doar să fii aici. Să asculți. Să simți cu mine.